Canonizarea sfinţilor

 

In 990 se canonizează primii sfinţi.
Prin hotărîrea de canonizare s-a legiferat, o dată pentru totdeauna, dreptul
clericilor de a propune spre canonizare diverşi „eroi” locali. Fără prea multă
chibzuinţă s-a ajuns la canonizări cît se poate de ciudate. Pentru exemplificare,
citez fără a mai comenta ceva: în trecut se credea că au existat oameni
cu cap de cîine.ln biserica română a fost omologat ca sfint un căpcăun
numit Hristofor.Figura acestui sfint se mai întîlneşte încă în pictura
murală a bisericilor de la sat. La Vatra Moldoviţei, sfîntul Hristofor este zugrăvit
purtîndu-şi capul de caine pe o tavă. Cele mai multe icoane cu chinocefali
sunt în judeţul Vîlcea (la schitul Lainici, Băbeni, Oltel şi Dorzeşti, ca
şi în judeţul Buzău (la biserica Gîrlaşi, chiar în capitala judeţului) .Comentariile
sunt absolut inutile.
In aceste canonizări nu s-a mai ţinut cont de faptul că un ins oarecare propus
spre canonizare nu a trăit o viaţă morală şi în puritate, aşa cum cere învăţătura
Mîntuitorului, dacă acesta a susţinut construcţia de biserici sau a
acordat diferite privilegii feţelor bisericeşti. Adevărul despre mulţi a fost
cosmetizat mai tîrziu în aşa fel, încît să se justifice canonizarea lor ca sfinţi.
Este suficient să privim ultimele canonizări făcute de Biserica Ortodoxă Română:
Constantin Brîncoveanu şi Ştefan cel Mare, iar apoi să căutăm date
istorice reale despre cei doi.
Prin această reglementare s-a dat liber transformării „eroilor legendari”
păgîni în sfinţi, după cum spune şi Eliade într-un citat amintit anterior. Tot
Eliade spune: Regii căzuţi în bătălie – chiar regii păgîni – erau asimilaţi martirilor sfinţi. Suveranii creştini au păstrat, cel puţin în parte, prestigiul
magico-religios al strămoşilor lor. Ce comentariu s-ar mai putea face?

Canonizarea sfinţilor, Reforme Spirituale, Preoti Convertiti

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *