Copiii nostri nu sunt animale de companie!

Mulți cred că Referendumul actual este contra homosexualilor și li se restrânge, sărăcuților, dreptul de a se căsători și ei legal. În fapt, nimeni nu le mai interzice să se culce unul cu altul în orice mod ar dori ei și nimeni nu le interzice să locuiască împreună și să se joace de-a mama și tata, de-a mama și mama sau de-a tata și tata, ori de-a mama-tata și tata-mama. Dar ei nu se mai mulțumesc să se joace, ei vor ca joaca lor să capete o miză nouă și ”serioasă”. Adică exact ca la mersul pe sârmă, care nu are nici un farmec și nu-ți dă nici un fior, dacă îl faci la juma de metru deasupra pământului, dar te face să tremuri de spaimă și emoție dacă îl faci în vârful a două clădiri sau deasupra unei prăpastii. Și n-ar fi nici o problemă că ei vor să-și pună viața în pericol și să tremure de emoție, ci problema apare când viața pe care ei vor să o afecteze nu mai este a lor, ci a unor copii nevinovați. Copii pe care ei vor să îi adopte în mod legal și pe care, volens-nolens, îi vor învăța ”valorile” lor, le vor băga cu forța pe gât aceste valori și uneori această băgare pe gât s-ar putea să fie și la propriu, nu doar la figurat…
Dar de ce ar fi afectat un copil pentru că este adoptat de un homosexual iubitor? Păi, pentru că înainte să existe dreptul legiferat, există, a existat și va exista mereu dreptul natural. Adică dreptul oricărei ființe la dragostea instinctivă a părinților naturali care sunt, în mod absolut de neevitat și veșnic valabil, o mamă și un tată. Și acest drept îl au până și leii de la circ și maimuțele din cușcă, pisicile de pe stradă și șoarecii de pe câmp. Absolut toate ființele lui Dumnezeu au acest drept, dar copiii adoptați de homosexuali… NU ÎL VOR MAI AVEA. Pentru că, într-o familie normală, un copil adoptat nici nu va bănui că este adoptat, să sufere dorind să-și afle părinții, afară de cazul când i se spune deja sau ajunge la vârsta la care începe să priceapă niște lucruri evidente, cum ar fi că el este negru și părinții lui sunt albi. Dar, într-o ”familie” de homosexuali, din start copilul, ajuns la cea mai mică vârstă a priceperii, va înțelege că nu este produsul acelui cuplu și va gândi fără doar și poate că este un copil abandonat și se va simți abandonat, urmând să trăiască apoi o lungă și poate pe viață decepție, un chin pe care îl va purta până la mormânt. Și pentru ce?! Pentru ca un cuplu de homosexuali să aibă parte de un animal de companie uman, care să le satisfacă nevoile materne și paterne pe care au refuzat să și le împlinească pe o cale naturală! Și, da, sunt de acord, că un animal de companie poate face minuni pentru psihicul stăpânului său, dar oamenii NU SUNT ANIMALE DE COMPANIE!
Amin.

 Copiii nostri nu sunt animale de companie, Reforma Spirituala, Preoti Convertiti,Biserica Reformata Romana,

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *