Fecioria Mariei-o invatatura falsa

Conceptul de „purure a fecioară”. Acest concept mai este numit şi „virginitate
perpetuă” şi se referă la dogma care afirmă că Fecioara Marîa ar fi
rămas fecioară pentru totdeauna, chiar şi după naşterea pruncului Isus. Nu
abordez acest subiect pentru a contesta naşterea din fecioară a Mîntuitorului.
Doresc să fie clar de la început: Isus din Nazaret a fost născut de Fecioara
Măria în ceea ce priveşte trupul, după cum afirmă şi Cuvîntul lui Dumnezeu:
Născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul (Romani 1:3). Nimeni
nu contestă acest lucru şi nimeni nu neagă acest adevăr. Nu naşterea din
Fecioară a Mîntuitorului generează dispute, ci conceptul de virginitate eternă
a Măriei şi după naşterea pruncului Isus.
Zămislirea a fost una miraculoasă, naşterea a fost una normală, aşa cum
normală, dar plină de puritate şi evlavie sfîntă a fost şi viaţa Măriei după
naştere. Ea a născut pe Fiul ei cel înfîi-născut (Luca 2:7) şi nu „singurul”
sau „unicul” născut, cum afirmă Tradiţia bisericească. Dacă ar fi fost „unicul”
sau „singurul”, Dumnezeu ar fi scris aşa în Cuvîntul Său, nu ar fi lăsat
lucrurile Ia îndemîna omului care să aibă nevoie de 400 de ani pentru a descoperi
acest lucru.
In decursul sutelor de ani s-au căutat tot felul de scuze, motivaţii şi simbol
isme care să susţină această idee a virginităţii perpetue a Măriei. Este
greu de găsit vreo rădăcină a ideii în sine, deoarece Biblia nu susţine o astfel
de idee. Se pare că acest concept aî virginităţii veşnice este regăsit în mitologie
cu referire la zeiţa Ilera care, potrivit legendei, redevenea fecioară în
fiecare an. Ca şi celelalte titluri şi atribuţii date Măriei după anul 400, care
sunt categoric de sorginte păgînă, şi acesta are aceleaşi rădăcini înfipte în
solul bogat al mitologiei păgîne. Ridicolul este atins nu de basmele puse pe
seama Măriei, ci de interpretările spiritualiste ale textului biblic. Cel mai
sugestiv exemplu este acela care spune că în viziunea rugului care nu se mistuia
văzut de Moise cînd 1-a chemat Dumnezeu (Exod 3:2-3), unii comentatori
biblici văd para de foc – simbol al maternităţii, iar ramurile – simbol al
fecioriei.* Pentru oricine este familiarizat cu textul Sfintei Scripturi, această
interpretare este o spiritualizare de-a dreptul ridicolă şi primejdioasă în acelaşi
timp. In acest mod am putea „susţine biblic” cu siguranţă orice fabulaţie
sau inepţie. Evident că, în ciuda încercărilor de spiritualizare, nu există suport
biblic pentru virginitatea eternă a Măriei, şi aşa ca multe alte idei de
acest fel, de fapt este păgînism cura i Eliade spune: Anumite trăsături din
iconografia şi mitologia Fecioarei Măria au fost împrumutate de la Isis
[zeiţa mamă egipteană].*
Relatarea biblică este contrară virginităţii veşnice a Măriei. Cele patru
Evanghelii şi unele dintre epistole vorbesc despre „fraţii Domnului”: Matei
12:46-50; 13:53-58; Marcu 3:31-35; 6:1-6; Luca 8:19-21; Ioan 7:2-8; Fapte
1:14; 1 .Corinteni 9:5 şi Galateni 1:19. Această expresie a dat multă bătaie de
cap susţinătorilor fecioriei veşnice a Măriei. Dicţionarul Ortodox recunoaşte
că, la început, pînă nu a apărut ideea virginităţii perpetue, lucrurile au fost
clare: La început s-a crezut, că aceştia, care însoţesc mereu pe Isus şi pe
apostoli, sunt copiii Maicii Domnului, născuţi după Isus.** Se ridică întrebarea
firească: Cînd anume „la început” şi cît a durat această perioadă de
timp numită sec „ia început”? Un lucru este sigur: „începutul” este la 400 de
ani de la evenimente, cînd nu mai erau în viaţă martori sau apropiaţi ai participanţilor
la evenimente, care să le poată spune preoţilor că au înnebunit
cînd au început să promoveze cultul Fecioarei şi să-i atribuie titluri şi merite!

Referirile biblice la „fraţii Domnului” au devenit o problemă după acceptarea
termenului de „pururea fecioară”, şi din acest motiv s-au căutat tot
felul de scuze şi explicaţii cum ar fi: S-au dat diverse explicaţii ale numelui
fraţii Domnidui. Ei ar fi fui Măriei, identificată cu mama lui îacov şi losif
adică sora Fecioarei Măria (Ioan 19:25), soţia lui Cleopa. Sa.it fiii Măriei,
mama lui îacov şi losifi şi. ai lui Cleopa, acesta fiind fratele lui losif (!).
După alţii (Epifanie), fraţii Domnului sunt rudele lui Isus, adică fiii lui losif
dinlr-o altă căsătorie *** Cu toate acestea, concluzia preoţilor ortodocşi e
categorică: Dar lucru sigur este că aceştia n-au fost fiii Sf. Fecioare Mă­
ria.**** Tristă concluzie, cîtă vreme nu există nici un fel de argument sănă­
tos! Aşa se întîmplă cîtă vreme clericii mizează pe minciună şi pe ignoranţa
oamenilor sinceri, dar creduli, care totdeauna vor crede ceea ce li se spune
cîtă vreme nu vor citi ei înşişi.
în sprijinul afirmaţiei că fraţii Domnului sunt de fapt veri (fie că este
vorba de sora Fecioarei Măria, fie că este vorba de Cleopa, fratele lui losif
– tot veri erau!) este adus un singur argument, dar şi acesta indirect, şi anume/a/?/’?//
că Sf. Măria a rămas fecioară şi după naştere se vede din aceea
că lisus, pe cînd Se afla pe cruce, a încredinţat-o în grija apostolului Ioan,
spunînd maicii Sale: „Femeie, iată fiul tău”, iar apostolului Ioan: „Iată
mama ta” (Ioan 19:26-27). Dacă Sf. Măria ar fi avut şi alţi fii, ar fi lăsat-o
în grija lor.***** Din nou avem de-a face cu o voită interpretare greşită.
Pe parcursul Evangheliilor sunt relatate cîteva situaţii în care apare familia
pămîntească a lui Isus, şi aparent am putea spune că El nu-Şi cinstea
* Eliade, op. cit., p. 403,
** Ion Bria, op. cil., p. 178.
*** Ibidem.
**** învăţătură de credinţă ortodoxă, p. 94.
***** învăţătură de credinţă ortodoxă, p. 93,
I
140 Păgînizarea creştinismului apostolic Biserica în libertate 141
mama şi fraţii de vreme ce nu li păsa că aceştia erau afară şi nu puteau intra
la EI (Matei 12:46-50; Marcu 3:32; Luca 8:19-21). De aceea, trebuie să înţelegem
un lucru esenţial: o dată cu botezul Său, care marchează începerea
slujirii Sale publice, Mîntuitorul nu a mai avut aceleaşi raporturi cu familia
în care a crescut. El nu S-a mai raportat în aceiaşi termeni la familia Sa ca
mai înainte. Raporturile cu familia Sa au trecut în plan secundar, prioritatea
supremă fiind predicarea împărăţiei şi jertfa Sa răscumpărătoare. De aceea
avem raportarea Sa la mama şi fraţii Săi în termenii relataţi de Evanghelii.
Expresia .Femeie…” din loan 19:26-27 este aceeaşi cu cea din loan 2:4 de
ia nunta din Cana.
Rolul familiei Sale pămînteşti s-a încheiat o dată cu începerea predicării
împărăţiei, pentru a face loc familiei Sale spirituale. De aceea, atunci cînd
vorbea mulţimilor şi au venit fraţii Săi împreună cu mama Sa, şi cineva I-a
zis: Iată că mama Ta şi fraţii Tăi sunt afară şi Te caută (Marcu 3:32),
răspunsul a fost: Cine este mama Mea şi fraţii Mei? Apoi, aruncîndu-Şi
privirile peste cei ce şedeau împrejurul Lui: Iată, a zis El, manta Mea şi
fraţii Mei! Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela îmi este frate, soră
şi mamă. Pe de altă parte, există şi o altă explicaţie a acestui răspuns tranşant,
care întăreşte ideea că preocuparea primordială a Mîntuitorului a fost
lucrarea de răscumpărare şi constituirea familiei spirituale. loan este acela
care ne lămureşte: Căci nici fraţii Lui nu credeau în El (loan 7:5) Evident
că atitudinea Mîntuitorului nu se datora faptului că aceştia erau verii Săi,
căci în acest caz nu se poate explica atitudinea faţă de mama Sa, ci totul se
datora atît necredinţei lor, cît şi faptului că prioritară a devenit familia spirituală,
adică cei ce cred în Isus Mesia.
Privind în contextul unui alt pasaj biblic, lucrurile sunt incredibil de simple.
Exemplul este acela în care Mîntuitorul a intrat în sinagoga din Nazaret
şi a început să-i înveţe pe oameni. Evenimentul este relatat de cele trei Evanghelii
sinoptice. Ceea ce e foarte clar în această relatare este tocmai ceea ce
preoţii nu vor să vadă! De vreme ce raportarea ia familia Sa pămîntească
s-a schimbat, lucrurile erau ciudate şi pentru locuitorii din Nazaret. Oamenii
au auzit de minunile făcute de Isus. Predicînd împlinirea textelor din Isaia şi
apropierea împărăţiei lui Dumnezeu, probabil că Mîntuitorul a avut un alt
mesaj ca de obicei. Cînd a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe
norod în sinagogă. Mulţi, cînd II auzeau, se mirau şi ziceau: De unde are
El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Şi
cum se fac astfel de minuni prin mîinile Lui? (Marcu 6:2). Fiind miraţi
peste măsură de înţelepciunea şi puterea Sa, concetăţenii care îl ştiau de mic
atît pe El, cît şi pe fraţii Lui, au început să se întrebe în mod firesc de unde
această diferenţă între Isus şi fraţii Săi? Nu este acesta tîmplarul, feciorul
Măriei, fratele lui lacov, al lui lase, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt
surorile Lui aici între noi? Şi găseau o pricină de poticnire în El (Marcu
6:3). De vreme ce au crescut împreună în aceeaşi casă, aveau aceiaşi părinţi
(ei nu ştiau de zămislirea Măriei de la Duhul Sfînt), pentru ei era normal să
facă o comparaţie între Isus şi ceilalţi fraţi ai Săi, copiii Măriei avuţi cu Iosif,
soţul ei, după naşterea pruncului Isus. Dacă aceştia ar fi fost veri, sau orice
altceva, nu exista nici un temei să existe între Isus şi „rudele” Lui un termen
de comparaţie. Niciodată cineva nu face o comparaţie de acest fel între rude,
ci doar între fraţi.
Cealaltă idee invocată ca scuză care spune că fraţii Domnului erau copiii
lui losif dintr-o căsătorie anterioară este la fel de labilă ca şi aceea a „verilor”.
Este adevărat că Biblia nu spune multe despre Iosif, dar Biblia nu spune
multe despre mulţi oameni pe care i-a folosit Dumnezeu în împlinirea
planurilor Sale suverane. Desigur că aceasta nu înseamnă că oamenii pot
încerca să creeze tot felul de istorisiri pe seama lor. Dacă Dumnezeu nu spune
mai multe, atunci oamenii trebuie să se mulţumească cu atît. Afirmaţia
preluată din scrierile apocrife, conform căreia la naşterea pruncului Isus Iosif
ar fi avut între 80 şi 90 de ani nu poate fi credibilă din cel puţin două motive:
Nici Biblia nu o susţine şi nici evenimentele istorice.
Textul biblic spune: Cînd s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise
îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevastă-sa. Dar n-a cunoscut-o,
pînă ce ea a născut un fiu. Şi el I-a pus numele Isus (Matei 1:24-25). Cu
toată vehemenţa preoţilor, nu-ţi trebuie prea multă atenţie şi nici revelaţii
speciale pentru a observa că cuvintele n-a cunoscut-o, pînă ce ea a născut
un fiu arată o stare de lucruri temporară, care a existat pentru un timp, dar
care la un moment dat s-a schimbat. Iosif nu a cunoscut-o în sens sexual pe
soţia sa Măria decît după ce ea a dat naştere lui Isus. După aceea, viaţa lor
de familie a intrat în normal, iar roadele căsătoriei lor sunt tocmai ceea ce
Biblia numeşte „fraţii Domnului”!
Evenimentele istorice pun de asemenea un semn de întrebare vizavi de
bătrîneţea lui Iosif. Relatarea primelor două capitole din Evangheliile Iui
Matei şi Luca aduc în discuţie o călătorie pe traseul Nazaret – Ierusalim –
Betleem – Egipt – Nazaret, care s-a întins pe o durată de cîţiva ani. Este greu
de crezut că în condiţiile de atunci un om cu o vîrstă atît de înaintată, cum
se presupune că a fost Iosif, ar fi putut străbate cîteva mii de kilometri purtînd
de grijă Măriei şi Pruncului.
Dacă Biblia spune că există un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni,
noi trebuie să credem ce spune ea. Dacă Biblia vorbeşte despre fraţii
Domnului, noi trebuie să credem mărturia biblică! Numai cei care nu primesc
mărturia biblică ca fiind adevărată se străduiesc să caute tot felul de
scuze şi explicaţii care să afirme altceva decît Biblia. Dumnezeu este Suveran
şi Adevărat, de aceea trebuie să-L credem pe El.

Fecioria Mariei-o invatatura falsa,Reforma Spirituala, Preoti Convertiti

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *